Femeia nisipurilor

călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiţă obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăşi existenţa sa
sau poate esenţa lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mişcare,
de trecere, de menire
o nesfârşire fremătătoare,
o nelinişte plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existenţial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
vocea spiritul nisipului
forţă primordială.
ea îi anulase ideea de stabilitate
ideea de normă,
de dogmă, de societate.
trăia clipe suspendate în aer
capcană fascinantă- ea
şi frumuseţea ei scăpărătoare
frumuseţea nisipurilor mişcătoare
soarele -o roată de car pare-
şi nisipul -o mare necunoscută-
cu valuri imense, imense
fuga acum pentru el era moartea.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!