Orient Emigrants
Revin din vis și parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuși mult mai trist
Deși m-agăț dea cerului vechi toarte
Și-arunc la Dumnezeu un acatist
Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed și Christ
Ce pun în viață tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist
Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia își admiră jocul
Și totala pace-n foc și-armament
Pășesc tăcuți spre lume ca-nspre mormânt
Migranții înșirați ca-ntr-un muzeu
Și caută căznit un alt șezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu
Se-nvolburau în visele deșarte
Și regăseau salvarea-n Mahomed
Ei lumii s-au mândrit c-un plus de moarte
Și-au rămas c-o viață-n care nu acced
poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzee
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.