Primăvară
Cu ce scop te întorci iarăși, aprilie?
Frumusețea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuților muguri somnoroși.
Știu ce știu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii șofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificație ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncați de viermi.
Viața, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre niște scări care duc nicăieri.
Și ca și cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind și împrăștiind flori.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre roz
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre mâncare
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.