Sfârlează cu sfârtecări

Avem o natură fosiliferă,
Nu recunoaştem nici argumente,
Ia-te în gură cu-o diblă, o sferă,
Precum strănepoţii vorbesc şi sug mentă.
Urcă păianjeni în munţii cei vestici,
Noi vom dansa un Tetanos-vals vesel,
Cinste specială celor alergici,
Perlamutarii joacă la mese.
Am un picior pândit de căpuşe,
Bate pendula, ficatul se sparge,
Cine mai cântă glorioase Katiuşe?
Noi ne iubim printre oase şi alge.
Că la final ajungem în Hades,
Asta o ştie şi mama lui Doris,
Ea ne-a adus romanul QUO VADIS,
Împrumutat de unchiul Sartorius.
Cred că era zece jum"ate,
Nebunul visa, dormea pe spate,
Soarele îl scălda ca o mamă,
Ce bine-i să nu fii nimic, doar o scamă.
Să nu primeşti reproşuri aiurea,
Să nu ai partea de-acreală şi ură,
Cerul e fără nori, e profund, prea profund,
Doamne, ajută-mă să mă ascund.
Poate-n bulion, să fiu un fruct,
Din pacea lumii să mă înfrupt,
Să fiu ciupercă adormitoare,
O, moarte dulce, o naltă floare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!