Cine mi-a luat cuvântul?!...

era zvelt, cam oacheş şi atât de cuminte!
privindu-l din toate părţile părea
o hartă sau simfonie
experienţă simplă, amestec de silabe
cu litere în aşteptare
amalgam de sunete stinse.

neaşteptat, trăindu-şi libertatea în tihnă,
părea puţin obosit de înconjurul celor
ce-mi trec prin minte
atât de goale şi reci
în această lume cu pielea întoarsă
ba pe faţă, ba pe dos

mi-a cerut să-l las
într-o formă a gândului
poetizat peisaj nocturn
pe pagina lui să doarmă,
să-şi poată lua sensul de la capăt

e dimineaţă!
poate m-aşteaptă în propria-i umbră
îl caut! pe unde-o fi?
cine mi-a luat cuvântul?
hei, oameni mari şi chiar mai mici
m-ajută careva?
acest cuvânt este mai mult decât un vers.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!