Calea nebătută
Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să știe ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu știe cum vine năpasta,
Moartea privește cu ochii sașii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârșirea e tristă, e sumbră,
Ne despărțim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoși, nesătui,
Dincolo totul pare fățarnic,
Este-ncleștarea, mais non, encore oui.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre principii
- poezii despre picioare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.