Moarte
Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.
poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre zoologie
- poezii despre viitor
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre inventatori
- poezii despre flori
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.