Albastra dorință
Marea,
plină de sufletele înecaților
rostogolite de reflux
departe de noi.
Și întoarsă
în mijlocul
planetei pustii
departe de mine.
Înalță privirile albastre
răsucite în scoici
sub mătase de alge
departe de cer.
Ucide-n adâncuri
zdrențuite suflete moarte
de pești
departe de țărm.
În care coralii
clădesc
ziduri de veci
departe de ea.
Sfârtecă trupul feciorelnic
de lumină incandescentă
cu buzele întredeschise
marea
așteaptă mareea
așteaptă
pământul mușcat...
poezie de Sorin George Vidoe din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre albastru
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre planete
- poezii despre pești
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.