Romanță pentru mama
Când văd câte-o bătrânică
Prin oraș, c-o geantă grea,
Căutând vreun fiu ori fiică,
Parc-o văd pe maică-mea.
Ce venea și ea odată,
Când nu mai putea de dor
Și nu-i poposea la poartă
De vreun an al ei fecior.
Azi m-aș duce-ntr-o suflare
În cel sat îndepărtat
Să-i cad mamei la picioare
Pentru tot ce mi-a cărat.
Mama însă nu-i pe lume
Și scăpând de-atâta greu,
Doarme somn adânc sub hume
Lângă bunul tată-al meu.
Eu din munca mea năucă
Am în casă tot ce vrei,
Dar nu am măcar o nucă
Sau un măr din mâna ei.
Ce folos că am de toate
Dacă nu mă-nvrednicesc
De mânuțele-i crăpate
Doar un pic să mă lipesc.
Mama mea numai de bine,
Eu de pe acuma știu
C-am să vin cândva la tine,
Mai devreme, mai târziu.
Mamă, zâna mea frumoasă,
Sper că tu mă vei ierta
Cum nu iei nimic de-acasă,
Nu știu de-ți aduc ceva...
poezie de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre mâini
- poezii despre mere
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.