Ultimul vis
Moșul încărcat de milenii
în sania trasă de reni,
în atelele albe
în horă de îngeri
coboară spre sat.
În cenușa din vatră
o palidă limbă de foc
sărută pereții în alb.
De prea multă așteptare
pe patul din scândură
copilul adoarme visând
în fum de tămâie
și lumină...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre săniuș
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre lumină
- poezii despre fum
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.