Veneau zăpezile rănite
Sub norii plumburii de taine
mergeam atât de alb,
călcând pământuri,
ape,
păduri și munți și zări,
frunze,
flori și iarbă,
le-am rănit în drumul meu...
Mă făceam uitat în mine
presărând șoptit zăpadă
să ajung acolo
unde nimeni nu rămâne.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre uitare
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre apă
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.