Cândva fata de la țară
La amintiri eu am păstrat
un așternut curat de zestre,
averea ta, primul păcat...
și trei mușcate la ferestre.
Aveai atunci război în casă,
bunica cergă împletea,
aveai și azimă pe masă,
arhaic țestul o cocea.
Adeseori pe prispă vara
în piuă se alegea la grâu,
se pregătea colivă seara
și rufe se spălau la râu.
Știu ia ta cu râuri multe
cusută din arnici, cu dor,
erai regina de la munte,
spre mine coborai ușor.
Așa te știu în amintire,
așa te știu și din povești,
a fost frumos, a fost iubire...
și ce meleaguri pitorești.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre amintiri
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre război
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.