Am auzit un Bâz când am murit
Am auzit un Bâz când am murit;
Nemișcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.
Ochii strânși au devenit uscați
Și-întregu-mi suflu s-a prăbușit în sine,
Ca pentru un nou început când Regele
Se va înfățișa cu toată gloria, în fine.
Mi-am încordat voința pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva
Și-atunci a intervenit un zbor
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre încordare
- poezii despre început
- poezii despre ochi
- poezii despre monarhie
- poezii despre devenire
- poezii despre albastru
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.