Morți din prea multă dragoste
se împăcase-n vis cu bărbatul,
doar în imaginar,
pe trupurile lor odinioară înflorite
în care nu mai pulsa acum viul-organic,
se dezmierdau diminețile aureolate
atinse de ochii fluturilor magici și de păcate.
se spărseseră-n incendiul barbar și el și ea
când trecuseră din dragoste în moarte
și apoi în metanoia.
pielea ei nu mai răspândea acum mirosul
de carne tăvălită prin jarul bărbatului.
pictorii pictaseră pe oglinzi imaginare
trupurile lor goale
(prizoniere ale fluturilor-monarh)
porniți într-o migrație fascinantă
să pigmenteze cu portocaliu cerul senin
și să-i acopere ca o pătură vie
pe îndrăgostiții morți din prea multă dragoste.
roiurile își băteau grațios aripile catifelate
combinând portocaliul intens cu negrul jocului de linii,
pe deasupra lor, respira greu universul
învelindu-i cu o dantelă nobilă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre imaginație
- poezii despre bărbați
- poezii despre visare
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.