Iadul-pământ

Iadul a luat liftul
Şi a urcat pe pământ.
La tot pasul păsări
Cu o copită în loc de aripă,
Câini cu trup jumătate pisică,
Ciclopi creaţi dintr-un dezastru mental...
Ce cumplit areal!
Peste tot umbre răstignite pe cer,
Rânjete stranii,
Dorinţa de a umbla prin moarte
Cu tălpile goale...
Viziuni sălbatice şi amare...
Copaci cu ramuri crescute
Spre-n pământ,
Copii bicefali împărţind nedreptatea
Durerii aceluiaşi trup...
Oi cu botul de lup.
Jumătate de cal, jumătate de leu,
Flămânzind antagonici mereu.
Mat divinităţii,
Speranţei desăvârşirii,
Luminii, iubirii...
Furtuni şi cutremure,
Vulcani, inundaţii,
Ori secetă, E-uri, ură, plâns, radiaţii,
Uraniu copt în cuptor,
Potolindu-ne foamea.
Fântâni potolindu-ne setea cu tăceri şi nămol,
Lacrimi de cenuşă
Rătăcind pe cuptor...
............................................................
Liftul coboară...
Lotca întunericului
Desenează pe valuri
Spasme de sticlă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!