Caravanserai
Am traversat nisipurile
prin oaze mi-am așternut poemele și iubirile
prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule
Eu nu călătoresc prin lumea asta
ci prin constelații divine
mi-am petrecut ultimele vieți
iubindu-mă cu duhurile nisipurilor
lăsându-mi sângele prin temple de aur
colecționând idoli, înălțând castele
să-mi adăpostesc propriile vise
Deasupra mea bântuie amorurile
cu aripi de ulii
prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie
trupul meu e o adevărată Agora
unde prinții poposesc la lăsarea serii
și mai pun câte-o cărămidă
pe Altarul Soarelui
Mereu între două lumi
trec prin viață
în caleașca de aur a faraonului
nu vreau să știu
unde se termină realul
și unde-ncepe mirajul
poezie de Alina Beatrice Chesca (30 septembrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre nisip
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre ulii
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 dory58 [din public] a spus pe 30 mai 2015: |
Multumesc! Felicitari, este mai mult decat superb. Cuvintele sunt de prisos. |