Devoratorii de codrii
Își poartă veșnic veacul prin păduri,
au chipuri hâde și suflete haine,
în care sălașuiesc apucături de "furi",
iar mintea lor le fată doar idei cretine...
Dacă vara-i toridă și iarna cu nămeți,
ignoră tot ce-n lume-i înconjoară,
de seva dulce a lemnului sunt beți,
ei vor ca brazii seculari să moară....
"Devoratori de codrii! Asfel îi numesc!
Introvertiți, ascunși perfid, dar hărpăreți,
cu sevă de lemn dulce zilnic se hrănesc,
duhoarea lor alungă din ramuri "cântăreți."
Dezordinea-i stăpână-n jur, ca nesimțirea,
pe versanți, prin văi, chiar lângă drum...
Atît de grabnică și acerbă le este -navuțuirea,
încât lasă-n urma lor doar cetină și scrum!
Au reguli, legi ce-n veci nu le respectă,
ori nu le-nțeleg cu mintea lor îngustă,
sau aparțin ocult la oarecare "sfântă sectă",
slujitori umili, fideli, ai "Regelui Lacustă"...
Vor da cuiva vreodată justă socoteală,
pentru cruzimea cu care au strivit padurea?
Va fi în stare cineva să-i ia din "oală"
și să le "reteze" și lor capul cu "securea"?
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre lemn
- poezii despre brazi
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.