Devoratorii de codrii

Îşi poartă veşnic veacul prin păduri,
au chipuri hâde şi suflete haine,
în care sălaşuiesc apucături de "furi",
iar mintea lor le fată doar idei cretine...

Dacă vara-i toridă şi iarna cu nămeţi,
ignoră tot ce-n lume-i înconjoară,
de seva dulce a lemnului sunt beţi,
ei vor ca brazii seculari să moară....

"Devoratori de codrii! Asfel îi numesc!
Introvertiţi, ascunşi perfid, dar hărpăreţi,
cu sevă de lemn dulce zilnic se hrănesc,
duhoarea lor alungă din ramuri "cântăreţi."

Dezordinea-i stăpână-n jur, ca nesimţirea,
pe versanţi, prin văi, chiar lângă drum...
Atît de grabnică şi acerbă le este -navuţuirea,
încât lasă-n urma lor doar cetină şi scrum!

Au reguli, legi ce-n veci nu le respectă,
ori nu le-nţeleg cu mintea lor îngustă,
sau aparţin ocult la oarecare "sfântă sectă",
slujitori umili, fideli, ai "Regelui Lacustă"...

Vor da cuiva vreodată justă socoteală,
pentru cruzimea cu care au strivit padurea?
Va fi în stare cineva să-i ia din "oală"
şi să le "reteze" şi lor capul cu "securea"?

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!