Oltenii, prazul şi vaporul

Olteni?! Să nu-i mai recunoşti!
Mereu ca-n filmele cu proşti!
Pleacă Ion şi cu Grigore
Să vadă marea-ntr-un târziu.
Aveau un diplomat şi prazul...
Mă jur! Al naibilui să fiu!
Desculţi, păşiră pe nisipul
Fierbinte... Şi deodată-n zare,
Văzură un vapor. (Minune
Ce mai! ) călătorind pe mare.
- Băi Ioane, zise curios Grigore,
Tu vezi pe apă un palat?
Da-i fără roţi!
- Şi le ascunde!
(Pe prazul lor au pariat).
Cum nu căzură ei la pace
Se hotărâră că-i corect
Minunea să o cerceteze.
Voiau răspunsul coerent.
Se aruncară ei în valuri
Şi înotară spre vapor,
Iar mateloţi săreau cu rândul
Să le ofere ajutor.
Se adânceau oltenii noştri
Să vadă roţile, dar vai,
Ei nu vedeau nimic anume
Vedeţi?! Aici au dat de "bai".
Cu chiu cu vai, la bord urcară
Şi-şi spuseră dilema lor.
- Măi oameni buni, vaporul merge,
Dar nu pe seama roţilor!
La mal, a doua zi, oltenii,
Îndeajuns de lămuriţi,
Deşi n-au câştigat pariul,
Erau de-a dreptul fericiţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!