Doamne, plâng...
Doamne, plâng și sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca niște pietre
Putrezind sub crucea ta.
Sângele-Ți în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne privește suferința!
Oh, ne scoate din noroi!
Izbăvește de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.
Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!
M-am topit sub jarul crucii...
Mulți mă biciuie... Mă ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.
N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre cruce
- poezii despre vulcani
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.