Trecerea pașilor
Te obișnuiești de la o vreme
Cu picurii de ploaie, cu vântul
În loc de mâneci lungi, veșminte,
Te acoperi sau te înfășori...
Sau ce contează cum ar zice oricine
Căldura ta e înăuntru...
Îți e mândrie, groază și tărie
Ți-e întreg veșmântul.
Ai mai călcat pe pietren altă parte
Dar piatra pare neclintit aceeași.
De unde știu că vântul de acasă nu s-anvârtit bezmetic prin pustie
Printre a lumii franjuri, pe marginile mărilor
Calmate de țărmul nisipos ce mi-e dat mie acum
Ca pe-un covor sub tălpi,
Sau pași, sau urme,
Pe care numai pescărușii le-ațintesc...
Încovoiate boabele de piatră
Se prăbușesc sub scurta lor povară.
Și-așa călcând îmi scriu propria carte
Și pagini dau când valul mi le spală.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre nisip, poezii despre mândrie, poezii despre groază, poezii despre cărți sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.