Revelația copilăriei
Am să vă povestesc câte ceva
despre copilăria vântului,
pentru că, întâmplător,
dar absolut întâmplător,
copilăria vântului
s-a petrecut în același timp
cu copilăria mea.
Era iarnă în casa noastră,
o iarnă cumplită
umbla prin povești,
în vreme ce focul din sobă
alerga pe pereți
cu un alai de zâne
risipit în calești
și erau și cai și pajuri
și atâția feți frumoși.
Doamne, cum goneau prin casă
și se ridicau din foc,
crivățul sufla-n cavale
precum marea în ghioc,
ascultam la ușă vântul
cum venea de peste lunci
și ningea cu îngeri, Doamne
și cu capete de prunci.
poezie de Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre vânt
- poezii despre foc
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crivăț
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.