Loviți de soartă
Îmi bate lacrima în poartă
Și-atât de crunt mă simt lovit
De soarta asta blestemată,
Încât aș vrea să fi murit
Când nu știam ce-i suferința,
Cât nu-l uram pe Dumnezeu...
Sătul, scârbit de încercare,
Acum, să mor îmi este greu.
M-au încercat dorințe, temeri,
Din vinul vieții am gustat
Și am privit plângând la ceruri
Și-n rugă am îngenunchiat,
Dar n-am găsit seninătatea
Promisiunilor cerești,
Nici bucuria împăcării
Cu cele sfinte... Unde ești?!
De ce nu ne mai ești lumină
Și pas... și vis... și împăcare?!
Promisiunea Ta divină
Unde-a apus, Mărite Doamne?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.