Povestea staţiei

- Medic-boss, măria ta,
Am o staţie belea!
Veche, proastă şi uzată...
Putea-va fii reparată?!
- Hai cu ea în dormitor,
Rezistenţe să-i măsor,
Să-i simplific circuite...
Poate un program va prinde!
(Şi o dezbrăcă îndată...)
Doamna, bine consultată,
Cu belele şi cutume,
Prinse-ntre pereţi să urle.
Se vedea că altădată
Muncise ca apucată...
- Da, zic eu, nu s-ar putea
Să-i reduceţi din volum?!
Că poate-i mai bine-aşa...
Este cam târziu acum.
Dezbrăcată îi stă rău,
Zic, chiorâşi privind-o eu.
Pare-o zdreanţă, un rebut...
Merită să faci atât?!
- Doamna "P", păi se cuvine?!
Nu e cine ştie cine!
Dar la vremea ei, săraca,
Speria din lanţ şi vaca.
Deci acum, aşa beteagă,
Mie tot îmi este dragă.
În sfârşit, cârpită, dreasă,
Cu butoanele uzate,
Dumneai plecă acasă.
Însă... alte oale sparte.
Când s-o pună-n funcţiune,
Liberă "a fi" să tune,
Îi căzu caroseria...
Doamne, mare tragedia!
Unde să mai pună banda?!
Ce să facă cu Măria?!
S-a stricat din nou... şi gata.
Of, ce muzică la dânsa!
Emana vibraţii-ascusde
Dacă-n taină, toate cele
Erau curăţite, unse...
- Mă scuzaţi! Am deranjat?!
Staţia mi-e iar beteagă!
Oare ce s-a întâmplat?!
Că-mi era aşa de dragă!
- Hei, nu-i mare tragedia!
Ia şurubul, strânge-l tare...
Înainte bagă bine
Staţia între picioare!
Şi lucrarea fu perfectă...
"Baba" face treabă bună.
Din şuruburi şi butoane
Strânse mână de la mână...
Iaca, vine şi morala:
Nu casaţi ce-i vechi, amici,
Că-i mai de valoare-adică...
Cum s-ar spune, e cu "splichi"
Truda rezultatea-adună,
Chiar şi bani... şi ciocolate!
Nu priviţi pe dinauntru!
Sunt prea multe rezultate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!