Senatorilor ruşinii

Ne-aţi dovedit din nou: sunteţi gunoaie
Vă doare-n cur de toţi ceilalţi români
Vă ziceţi senatori, scârnave zoaie
Ce vă hrăniţi întruna cu minciuni,

Cu şpăgi, cu furături, prin impostură
V-aţi căţărat în loje de carton
Ca să priviţi de sus, câinoşi, cu ură
Pe cei ce au mai mult de-un neuron

Atâta cât aveţi voi, sărăntocii
Ce-aţi împuşcat până mai ieri cu sârg
Vreun franc, acum vă tot umflaţi bojocii
Cu aere de conţi, v-aş duce-n târg

Legaţi ca la edec, unul de altul
Să vă expun acolo ca pe boi
Cu-a voastre umbre să jigniţi asfaltul
Sau tina, judecata de apoi

Vă va găsi la fel, în nesimţire
Şove tembele, Vereştoi, Tămagi
Jipe cu miruri, aşteptând cinstire
Şi iertăciune, jegi bugetofagi

Ce vă substituiţi ca ticăloşii
Oricărei judecăţi, oricărui for
Vă credeţi dumnezei, râd şi cocoşii
De voi, poate ne faceţi un favor

Şi ne lăsaţi istoria în pace
Ducându-vă la dracu-ncolonaţi
Să vă voteze el, ce dobitoace
V-ar mai alege, nici cei asistaţi

Pe care i-aţi minţit ca pe târcoave
Furându-le, de fapt, revoltător
Îmbucătura, jalnice epave,
Vedea-v-am la Jilava în pridvor.

poezie de Mihail Soare (27 martie 2015)
Adăugat de Tudor Barna
Votează! | Copiază!