Amintirea ei

Raza ta, ce cald fior,
Se strecoară, mă inundă,
Mă cuprinde, mă-nconjoară,
Firavă şi ce uşoară.

Gându-ncearcă, el se zbate,
Simt iubirea ta aproape.
Ştiu, clipa se apropie
Şi în faţă îmi apari.

Ştiu că simţi şi tu ca mine
Şi-mpreună vrei să fim,
Hai, aşează-te nălucă, pe genunchii mei te ţin,
Împreună, împreună hai să fim.

Oh, ce mult aş vrea să-mi dai un semn,
Ca visul să se spargă,
Să simt din nou cu adevărat,
Că nu trăiesc doar un blestem.

Mă copleşeşti cu amintirea ta,
Cu chipul tău, cu zâmbetul,
Cu felul tău, cu firea ta,
Cu însuţi propriul existent al tau.

Mă pedepseşti, cu împletitele-mi păcate,
Ce nu pot fi trecute, nu pot fi uitate,
Mă pedepseşti cu fulgere de fericire,
Ce perfid, mă ocolesc.

poezie de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!