Toamnă parfumată...
E-o toamnă parfumată în fructe și cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!
În valuri foșnitoare de frunze arămii,
Te-aștept! Te-aștept de-o viață, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze și de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!
Și să ne plângă ploaia la creștet până-n zori
În toamna parfumată și plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi și veșnicia,
Să nu sfârșim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre rochii
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.