Fereastra vieţii

Sultan Grig după nume
Nu e neam cu Baiazid
A venit la Pelendava
Să lucreze, dăltuind.

A ales un colos mare
Din marmură românească,
Cu tact şi cu răbdare
A început să cioplească.

Dalta, mintea şi ciocanul
Au fost armele lui,
Lucrând zi şi noapte
Fereastra poetului.

Visând în miez de noapte
Pe acel distins poet,
L-a schiţat într-o parte
Gânditor şi circumspect.

Merita o fereastră
Din piatra ţării sfântă,
Ori pasărea măiastră
Ce româneşte cântă.

Dacă ne mai aducem aminte
De trecut şi ce mai este
Noi, mai cu toţii crescuta-mi
Pe lângă micile ferestre.

Cu mămica ori bunica,
Scrutând voioşi a zare,
Priveam la clarul de lună,
Un răsărit şi apus de soare.

Ajunşi acum la bătrâneţe,
Ne gândim, ne amintim,
La a noastră tinereţe
Şi copii mai vrem să fim.

O, iubită fereastră!
A mea, a ta, a tuturor,
Tu eşti a noastră
Oglindă vieţii şi de viitor.

Iubită de bardul din Bulzeşti,
Care gândea la ea,
Scria eseuri şi poveşti,
Privind natura ce-l înconjura.

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!