De pe marginea fântânii
Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluția speciilor este încă posibilă...
Zeii totuși au pierdut ceva teren
Au câștigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subțiri și mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naște
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor pași
Chiar dacă mai rare, mai adânci și mai triste...
Mi-e dor de foșnetul pierdut al pădurii
Rezemat cum stau de marginea fântânii;
Vedeți, toate astea le-am spus de pe marginea fântânii
Azi, martie 17, o mie nouă sute...
poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre posibilitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.