Ca să zugrăvești o pasăre
Întâi să zugrăvești o colivie
cu ușița deschisă
să zugrăvești apoi ceva drăguț
ceva simplu
ceva frumos
ceva de folos
păsării
Să pui apoi pânza pe-un copac
într-o grădină
într-un crâng
într-o pădure
după copac să te ascunzi
făr o vorbă să scoți
făr să te miști...
Vine-ndată pasărea uneori
dar pot trece ani și ani
pân-ar voi să vie
Nu te lăsa
s-aștepți ani în șir de-i nevoie
a păsării amânare ori grabă
n-au cu izbânda pânzei treabă
Când pasărea vine
de vine
mut în tăcere să rămâi
pasărea să intre-n colivie s-aștepți
și de a intrat
cu periuța ușor închide ușița
apoi
zăbrelele rând pe rând să ștergi
cu grijă să n-atingi nicio pană a
păsării
apoi copacul să zugrăvești
și-un ram mai arătos să-i alegi
păsării
să zugrăvești frunzișul verde și-a vântului răcoare
pulberea soarelui
și foșnetul gângăniilor ierbii în arșița verii
și apoi s-aștepți să vrea să cânte pasărea
De pasărea nu cântă
semn rău s-arată a fi
de cântă semn bun se dovedește
semn că te poți iscăli
încetișor atuncea smulge
o pană din a păsării penet anume
și pe un colț al pânzei îți scrie al tău nume.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre copaci
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.