Florile speranței
Moleculele vieții aduc florile speranței
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Și pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colțul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăișul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranței scutură petalele
Sub cripta amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre salvare
- poezii despre rouă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.