Iubirea nu e boală
Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranța, nopțile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbușire înspre moarte,
Când nu mai știi adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mișcător nisip.
Un semn și boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - și nu mai trage deoparte să chibzuiești mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus își mână acum carele regești
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilității.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morți.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,
Iar suflarea, cu vorbe mute aduceas a cenușă umezită.
Ochii ei lucitori priveau dun moarte să-mi încovoaie sufletul. Dar nu a reușit.
Eu am învins, piticul lactic s-a retras în Iad. Ahoe!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre boală
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.