Ai un farmec ce mă doare
Ecoul pașii tăi îngână
Și răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.
Ți-am jurat mereu credință,
Ți-am jurat pe viața mea,
Iar tu cu bună știință
Ți-ai bătut rău joc de ea.
Eu ți-am dat mereu iubirea
Și-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Și lacrimi încep să doară...
-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta așteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.
Aș striga, dar am la gură
Un căluș din patimi multe...
-Al tău suflet nu se-ndură,
O clipă să mă asculte.
poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre întuneric
- poezii despre știință
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre păr
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.