Pe câmpiile înverzite
Pe câmpiile înverzite
Unde noi pășteam mioare,
Am aflat, din auzite
Că sufletul rău te doare.
Mi-a șoptit odat' stejarul
Când sub umbra lui ședeam,
Că te-a năpădit amarul,
Crezi că-n suflet nu te am.
Mi-a zis că vii singură
Sub el lacrime să strângi,
S-apoi pleci pe negură,
Cât ai plâns, încă mai plângi.
Îi vorbești de mine, spui
Că nu sunt cel ce eram,
Ce-am promis nimica nu-i,
Nici iubire, nici-un gram.
Ce mi-a zis m-a îngrijorat,
Nu vroiam să-l iau în seamă,
Ce crezi nu-i adevărat
Și acum îmi este teamă.
Teamă c-ai să pleci departe
Și de mine vei uita,
Vei da totul la o parte
Și lași totu-n urma ta.
Eu pe tine te iubesc,
Te-am iubit din totdeauna,
Lângă tine vreau să cresc
S-ating stelele și luna.
Ți-am promis odată cerul,
Dar în ochii tăi îl ai...
Ești mai dură decât fierul,
Pe nimic dragostea dai.
Visul nost era odată
Să fim veșnic plini de amor,
Dar acuma dintr-o dată
Simt că pierd și vreau să mor.
poezie de Razvan Isac (13 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.