Puținul din mine o felie de timp rânced
am vrut să mă acopăr cu liniște dar
nu i-am găsit colțurile
și atunci am hotărât
să cobor în mine cât mai adânc
aici nu am găsit pe nimeni
oamenii dispăruseră odată cu
lucrurile lor
o umbră
îmi astupa gaura prin care am intrat
și fiindcă era destul de întuneric
m-am gândit că ar fi bine
să aprind o lumânare
în tot acest timp
lucrurile mele dispăruseră
iar eu duhneam a timp rânced
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre întuneric, poezii despre timp sau poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.