Sonetul

Ce şi-ar dori, oare, mai mult sonetul –
Măsură, disciplină, eleganţă,
Un plus de sentimente şi substanţă?
Nu e uşor să-i descifrezi secretul...

Sonetul – şcoală fără de vacanţă
(Ţi-ai pregătit stiloul şi caietul?),
Maeştrii ne învaţă alfabetul:
Sonetul – meserie, cutezanţă...

Iluzii, fantezii, vise-n andante –
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Şi ne-ndulcim cu un sonet de Dante...

Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colţ de cer,
Un înger îşi notează,-atent remarca:
"Sonet – Lumină – Dragoste – Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân

La senectute, câţi se cred Seneca!
Oricum te-ntorci, azi dai de-un filozof,
Care – vai-vai, ah-ah şi of-of-of! –
N-a vizitat nicicând biblioteca...

Nerozi ca Nero? Mulţi, cât spuma mării...
Micu'-mpărat e-un mare saltimbanc,
Care îşi are tronul într-un banc –
L-ai ascultat, ai râs, l-ai dat uitării...

Proverbul vechi (cu piatra şi cu apa)
Ne-nşală uneori, ne trage clapa –
Şi ridicăm în slăvi te miri ce fleac...

Şi ce-ncântare tâmpo-idolatră,
Când trece apa vie, cea de leac,
Şi ne rămâne epoca de piatră...
Labirint basarabean

La noi, mai încâlcit e Labirintul...
Stă firul Ariadnei să se rupă...
Sus, la palat, îngeri şi draci se pupă...
Afară, înfloreşte hiacintul...

Şi peste trupuri, jalnic, joacă-o trupă
De măscărici care-şi aşteaptă-argintul...
Minciuna, elegant, îşi soarbe-absintul...
Dreptatea nu se vede nici prin lupă...

Când va mai fi vreodată să se-ntoarne
Teseii Basarabiei acasă,
S-apuce Minotaurul de coarne
Ca pe un melc ascuns în iarba deasă,
Apoi, să ne dea vestea cea de aur:
De astăzi, am scăpat de Minotaur?!

poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Votează! | Copiază!