Pe drumul spre Ba Ling
De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre sprâncene
- poezii despre relaxare
- poezii despre păsări
- poezii despre oraș
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.