Ca două picături de apă (I)

Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopţilor în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Şi o femeie părăsită de o femie veşnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenţi visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindeşte-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândeşte la neştiinţă
Şi neştiinţa e stăpână
De am nădăjduit în toate
Şi-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viaţă în uitare în dragoste în somn
În forţă şi în slăbiciuni
Azi nimeni nu mă mai cunoaşte
Numele umbra mea sunt lupi.

*

Fete de nimic bune şi gata la orice
Surori ale florilor fără rădăcini
Surori ale copiilor răzvrătiţi
Mărunte
Nepăsătoare
Mărginindu-vă la iscusinţa voastră
La chibzuiala dusă până la deznădejde
Mărginindu-vă la secretele voastre
Străine părăsite
Tovarăşele mele-ndepărtate
Şi cu sentimentală carne
Frumoase abia frumoase însă mereu frumoase
Mai simple ca nenorocirea
Şi mai de preţ ca frumuseţea
De pe-ale voastre buze prăbuşite
Şi din surâsul vostru năruit
Voi îmi încredinţaţi veninurilor mele
O, mitridatizate

Şi-nfăţişez iubirii
Imagini vechi în loc
Să născocesc imagini.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!