Două pisici
O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăștiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el și o ghiară!
Era înstărit și avea în bordei,
O șoricioaică cu mulți șoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era țanțoș motanul și foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aș sta la taclale, madam...
L-aș sfâșia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,
O cursă de șoarici, o lăsă pe hol
Și-o ușă deschisă, la dormitor!
Vecina grăbită, plecând către casă,
Dând ca să iasă, îi cade în plasă!
Așa încât stăpâna,(cea cu mieunatul),
În vreo două zile și-a pierdut bărbatul!...
Morala;
Când te destăinui să fi atent la gură,
Căci... câte nu se întâmplă într-o șură!?
fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pisici
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre bărbați
- poezii despre zile
- poezii despre verighete
- poezii despre sărăcie
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.