Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".
Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!
Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
O minimă tăietură subțire într-o draperie
poate revela explozia a sute de sori.
Chiar și atunci când ceea ce se spune sună trivial sau greșit,
ascultătorul aude mai mult de atât, aude sursa. O adiere de vânt vine
de dincolo de grădină; o alta de dincolo de movila de cenușă.
Gândește-te doar, cât de deosebite sunt vocile leului
și ale vulpii și ce informații îți dau ele!
Ajunge ca cineva să salte capacul oalei de pe plită
și tu știi ce va fi la cină; deși există oameni
care își dau sama după miros: o carne dulce
scoasă dintr-o supă acrișoară, gătită cu oțet.
Un om ciocănește oala din lut înainte de a o cumpăra,
Ca să afle dacă nu cumva este ciobită.
Fratele mare îi spune judecătorului:"Eu pot cunoaște un om după voce,
iar dacă nu vorbește,
aștept trei zile și după aceea îl cunosc intuitiv."
Al doilea frate: "Îl cunosc de îndată ce începe să vorbească,
iar dacă nu vorbește, încep eu conversația."
"Dar dacă el cunoaște artificiul?", a întrebat judecătorul.
"Asta îmi amintește de mama care îi spune copilului:
Când mergi prin cimitir noaptea
și vezi o arătare, aleargă spre ea,
și arătarea va dispărea.
Dar dacă ', răspunde copilul, ' mama
arătării o povățuiește să facă același lucru?
Arătările au și ele o mamă."
Al doilea frate nu a putut da răspunsul.
Atunci judecătorul s-a adresat mezinului:
"În cazul în care un om nu poate fi convins să scoată vre-o vorbă?
Cum îți dai seama de natura lui ascunsă?"
"Stau în fața lui în tăcere
și pregătesc o scară construită din răbdare,
iar dacă, în prezența lui, o comunicare de dincolo de bucurie
sau dincolo neliniște începe să crească din pieptul meu,
atunci știu că sufletul acelui om este profund și strălucitor,
ca steaua Canopus înălțându-se deasupra Yemen-ului.
Iar când încep să vorbesc, brațul puternic
al cuvintelor iluminează totul; îl cunosc pe el din ceea ce spun eu,
din felul în care vorbesc, pentru că între noi există o fereastră deschisă
care amestecă aerul nopții din ființele noastre. "
Mezinul era, bineînțeles,
leneșul. El a fost alesul.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lene
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre recoltă
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre justiție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.