Poveste de iubire
Consemn primordial
La intrarea-n univers,
Un licăr gingaș de lumină
Ce se izvorăște din suflet
Și se naște din genom,
Pe traseul inimilor simple
Ca o prefață a bucuriei
Pozitivă și combinatorie,
Acel mobil de performanță
Ce ne saltă pe culmi imense
Așa un panaceu energizant
Brusc ne preface în văpaie
E de dorit la nesfârșit
Arde intens dar nu se mistuie
În subsidiar ne consumăm noi
Dacă tot se termină cândva
Să ne fie cu happy-end.
poezie de David Boia (4 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre genetică
- poezii despre dorințe
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.