Izvor
De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii
Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,
Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,
Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre lut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.