Ar fi prea trist
Să n-ai în tine apă și să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subțioară,
Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeți cu-o tulbure licoare,
Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!
Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ozon
- poezii despre munți
- poezii despre metafore
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.