Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre filozofie
- poezii despre femei
- poezii despre bucurie
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.