Dincolo

Îngeri stângaci îmi dau târcoale
Încercând anapoda să-mi prindă zvâcnirea moale
Nimic în mine nu mai tresare
Sunt doar o mişcare trecătoare
Care nu-şi mai are rost în nepăsare
Totul, eu, pierzându-se în altă zare

Poveştile-s luate de valuri reci
Peste-a căror parfum tu treci
Un burete uscat şterge viitorul
Gol în al meu crunt ţel
Că-s doar un acid
Un alt virus insipid...
Găsit-ai antidotul în sfârşitul negru?
Cu zâmbet mă despart de-un trai terestru
Să vă las să fericiţi în urma-mi uitată
Să ard viaţa-mi acru pătată

Un "tată" savurează inexistenţa-mi vie
O "mamă" mă reneagă, îs doar amorţită fobie
Ce-şi stropeşte mugurii anonimi
Ce tind să-şi rupă fragede tulpini

Am biletul spre atunci, prăfuit frumosul
Am lumânarea eternă ce-mi luminează pieptul
Şi-mi aşez rochia-mi de mireasă întunecată
Ce-mi va decora coşciugul spre lumea speriată

Aştept pământul să-mi bată-n uşă
Să-mi priviţi trupul rece de păpuşă
Nu vreau lacrimi să-mi murdărească cărarea...
Mă despart de voi, mi-am găsit scăparea!

poezie de Ana Maria Brezeanu
Adăugat de Ana Maria Brezeanu
Votează! | Copiază!