Visându-l pe Li Bo (2)
Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinație.
Trei nopți la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îți știu felul de a gândi.
Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristețe,
iar venirile, anevoioase;
Râuri, lacuri, o mulțime de valuri;
îți e teamă să nu se răstoarne barca.
Ieșind pe ușă, îți scarpini capul alb
ca și cum viața ta nu mai are nici un sens.
Cei bogați și cei cu funcții înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, ești alungat și plin de griji.
Cine spune că ușile paradisului sunt larg deschise pentru toți?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai ușoară.
O mie de toamne, mii de ani de faimă,
După moarte, nu înseamnă nimic.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre rai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.