Bocet în stil popular
Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteștiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când privește,
lacrimi varsă și-o topește
și-ncet moartea o răpește.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
și-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele și-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpești un chip frumos.
De-l primești, oprește-ți apa,
nu-mi uda rogu-te fata,
că te mărunțesc cu sapa.
Drag flăcău cu ochii pară,
trage dricul mai la scară,
să scoatem mireasa afară,
ca s-o ducem cu alai,
dincolo de acest plai
ce-anghițit mult of și vai.
Foaie verde măr mustos,
s-a stins chipul luminos
și-a căzut cu steaua jos.
Verde foaie de cătină,
mult ascunzi în tine tină,
lume tânără, bătrână
și copii de-un an și-o lună!
poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre nuntă
- poezii despre virginitate
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.