Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulcani
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre medicină
- poezii despre hârtie
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.