Dezmărginire
doar marea copilăriei mele îmi știa taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după niște ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensități albastre,
doar sămânța spaimei încolțită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morții
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din brațele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre pescuit
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre spaimă
- poezii despre prietenie
- poezii despre perle
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.