Am învățat
Am învățat că lacrimile te înalță
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viață
Și poți urca deși-ai îngenuncheat.
Am învățat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Și că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt brațele lor plânse.
Am învățat că nici o ființă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-și păstrează dramul de credință
Ca s-o aline când nimic n-alină.
Am învățat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăți
Și să-și sporească averea an de an
Dacă învață verbu' "a dărui".
Am învățat că, de prea multe ori,
Fidelitatea nu-i de om, căci el
Se simte sufocat, prins în strâmtori,
Ci-i mai degrabă-n suflet de cățel.
Am învățat să plâng, să râd deopotrivă
S-o fac iubind căci mai presus de toate
Iubirea este viață, nu alternativă,
Iar lipsa ei nu-nseamnă decât moarte.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre revoltă
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Ionel Popa [utilizator înregistrat] a spus pe 8 martie 2015: |
Frumoasă poezie!!! Degajă optimism! |