Mugure bătrân
Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis
Avea privirea ca răcoarea
Iar inima un paradis
Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur,
Cânta-n înalturi ciocârlia,
Câmpul robit dădea în pârg,
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg.
Ceruse soarele și luna,
Rodul păgân din spicul greu,
Ceruse steaua și cununa,
Ca să îmbrace chipul meu.
Și cum era un ochi de veste,
Cu zori de crin, de mac, de fân
Ea a rămas ca o poveste
Și-n lan un mugure bătrân.
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre rai
- poezii despre muguri
- poezii despre inimă
- poezii despre crini
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.